sâmbătă, 9 aprilie 2011

Let’s talk about magic, baby!

Seara aceasta a fost puţin prea lungă, iar energia mea puţin prea scurtă. Cu toate acestea mi-e relativ greu să mă întorc la plictiseala de acasă. Uite, e o seară caldă, noapte deja. Iar stele sunt mai multe decât de obicei. Oamenii nu se mai ascund în scările blocului pline de ecou, stau pe bănci în parc şi îşi mângâie părul. Aşa că spune-mi de ce aş sta eu singură în casă?... privind pe geam la încă o seară întrebându-mă dacă priveşti şi tu? Ştiu că eşti pe balconul tău, cu picioarele goale pe gresia aceea rece. Ai blugii căzuţi şi ţii în mână o doză de Cola. De ce priveşti atât de ciudat taxiul care tocmai a oprit în faţa casei tale? Nu aşteptai pe nimeni, nu? Ei bine, lucrurile apar „din senin”. Odată ce vei învăţa asta viaţa va fi mai uşoară.
Cobori grăbit scările să vezi cine e. Sunt eu pe a doua treaptă cu sandalele în mână. Iar acum sunt mâinile tale pe obrajii mei roşi şi buzele tale se amestecă cu ale mele. Ce facem acum rămânem înrădăcinaţi pe a doua treaptă? Ştiam că nu vei fi sceptic când îmi vei remarca prezenţa. Mi-am scăpat sandalele din mână. Deja ne-am desprins şi ne îndreptăm dansând spre locul de unde se aude melodia pe care tu mă vei trânti pe pat, iar eu te voi muşca de lobul urechii. E exact aceeaşi melodie pe care degetele mele îţi vor atinge pieptul. Îmi dai jos tricoul şi eu îţi desfac cureaua. Vei fi tot gol, fără blugi căzuţi sau alte accesorii. Ascultă. Melodia pe care vom începe să respirăm greu... Pianul se va auzi din ce în ce mai difuz şi ne vom pierde printre versuri. Pălmile tale îmi vor încălzi trupul, iar telefoanele ni se opresc din sunat. Părul meu îţi mângâie faţa... la un moment dat nu te vei mai putea abţine şi-mi vei arunca toate hainele pe jos, lângă doza ta de cola. Uite unde duce o seară caldă... la trupul tău fierbinte, la ochii tăi care mă privesc ca şi cum ai vrea să mă mănânci. Ajung între pălmile tale mari care îmi manipulează sânii şi îi înnebuneşte. Adierea uşoară a vântului, care pătrunde printre predelele tale de mătase, te face să tremuri... Ai pielea de foc, iar eu cu săruturile mele doar o aprind mai tare. Simţi cum îţi ia foc abdomenul după ce limba mea dansează pe el? Hai să udăm cearceafurile cu setea noastră de iubit. Priveşte-mă de jos printre pleoape, uită-te atent cum îmi las părul să curgă pe spate. Apoi joacă-te tu cu vârfurile firelor. Şi acum mă vând pe săruturi. Tu... mă cumperi toată. Buzele tale mă apără de toate celelalte gânduri pe care le-aş putea avea acum.
Aceasta e recompensa mea pentru săptămână prin care ai trecut. Trupul meu poate fi şoseaua pe care tu conduci cu relaxare. Îngroapă-ţi acum toată ziua în pernă şi profită de mine, cât mă vezi. Ascunde-te acum în mine şi îneacă-te cu orice am înăuntru. Mă înfior. Respirăm împreună. Şi tot ce auzi îţi place. Ajungem la şoapte rostite cu greu în urechea ta. Nu, nu sunt dorinţe între noi. Pentru că dorinţele sunt în contrast cu ceva ce e posibil. Între noi totul e posibil, totul poate e puţin spus.
Uite sacul meu de plăcere. Ia-l. Poţi să faci ce vrei tu. Şi poţi să continui să-mi mângâi încet şoldurile, iar apoi dintr-o dată să ne unim mai tare, fă-mă să nu mai pot ieşi din patul tău. Lasă-mă să zac aici înmuiată în săruturile tale până mâine. Şi mâine, atinge-mă din nou, să tremure carnea de pe mine. Muşcă-mi buza şi nu te mai opri niciodată. Îţi voi linge urechea, iar tu îţi vei ascunde ochii în părul meu. Vei simţi că nu mai poţi, dar nu mi-ai da drumul. Încâlceşte-mi părul şi hai să ne amestecăm. Pierde-te în mine şi lasă-mă să ţip. Acoperă-mi gura cu a ta şi zgârie-mi fin ochii cu privirea ta. Iubeşte-mă până îmi dau ochii peste cap. Îţi masez spatele şi te fac să simţi... să simţi cum iubeşti fiecare moment în care ne atingem. Ridică-mi mâinile desupra capului şi nu-mi mai da drumul. Profită de moment şi sărută-mi sânii... mângâie-mă peste tot şi apoi hai să facem schimb de locuri. Acum eu te ating, iar tu îmi şopteşti încontinu numele. Am deschis toate posibilităţile întinse. Deja nu mai poţi să nu mă ai. Şi va mai dura totul o vreme...
Până când mă ridic brusc din pat. Şi merg pe vârfuri în căutarea hainelor mele de pe jos. Tu te uiţi cum ridic bretelele sutienului pe umerii mei şi zâmbeşti ascuns. Te refugiezi sub pătură şi îţi focalizezi atenţia pe versurile melodiei care a cântat în tot acest timp. Iar acum mă vrei din nou. Te ridici din pat, îmi atingi coapsele ajungând pe şolduri şi mă săruţi din nou.
Îţi las o ţigară pe birou şi uşa deschisă. Tu vi şi mă priveşti cum cobor scările, cum mă aplec să-mi ridic sandalele de pe jos şi îţi aminteşti cum mi-ai făcut genunchii să tremure. Afară e mult mai frig decât în patul tău, dar nu suficient de frig. Te întrebi de ce am plecat din nou fără să fi vorbit vre-un cuvânt toată noaptea? Aceastea sunt regulile jocului. Până şi magia are reguli.

Niciun comentariu: