Dincolo de toate, inca mai exista...

Trenurile se opreau brusc langa peron in noaptea aceea. Iar calatorii erau foarte grabiti ca sa observe fata ei trista. Isi plansese toate sentimentele si toate durerile in ultimele 30 de minute, iar nimeni nu fusese acolo... Pana cand a ajuns trenul in gara. Dar nu au luat-o in seama. Toti oamenii s-au imprastia ca nishte gandaci pe scarile pasajului si pe lungimea peronului. Oricum nu si-ar fi ridicat fata din pamant ca sa-i vada. Oricum ar fi continuat sa ramana inradacinata pe banca aceea rupta. Talpa pantofului ei ar fi continuat sa rostogoleasca acel muc de tigara de pe asflat. Nu ar fi luat nimic din jurul ei in seama. Parul ii curgea pe umeri, si buzele ii sopeau mereu acelasi lucru. Ar fi fost mult prea greu sa reintre in cotidian. Dar de ce a ales sa-si accepte durerea si infrangerea pe peronul unei gari mizere? De ce doar sta? Si nu are o geanta langa ea? De ce nu ii pasa ca ii aluneca esarfa de la gat, sau ca bratara ei sta sa se deschida? De ce nimeni nu o vede? De ce nu doreste sa o vada nimeni? Oare chiar a uitat ca exista viata dincolo de nebunia ei? Vantul i-a inlaturat suvita de par de pe ochi, permitandu-i sa vada paharul de cafea care ii era intins de un baiat oarecare. S-a asezat langa ea, nu stie ca atunci cand o femeie sta pe mijlocul unei banci inseamna ca vrea sa fie singura. A luat paharul, inca ii tremura mana.

- Si... spune-mi. De ce ai plans?
- Pentru ca mi-a venit sa plang.
- Ti-a trecut?
- Nu.
- O sa-ti treaca.
- Stiu...
- ... Mereu iti trece.

Iar dupa ce i-a zambit ironic i-a luat mana si au plecat. A profitat din nou de toata naivitatea si dragostea ei. Iar ea... ea spera ca daca vor continua, va merge. Dar nu stie ca ceea ce face ea transforma toata frumusetea ei in oribilitate. Poate ca exista si iubire pentru ea, probabil ar gasi-o daca ar iesi din locul acela care ii ineaca iubirea. Nu va pleca niciodata. Nu a cunoscut decat asta, nimic altceva. Nu stie decat lacrimi pe peronul garii si urlete in camera. Stie doar dureri in singuratate si mai stie si sa indure tot ce-i face, crezand ca o face din dragoste. Uita de toate acestea... Isi continua drumul pana in parcarea, unde ii asteapta masina lui. Dar el bineinteles ca nu ii va deschide usa. O va saruta rece cand o va abandona din nou in fata blocului, iar ea isi va minti buzele sa zambeasca inca odata. Dincolo de tot ce-i face, ea inca mai sta. DINCOLO DE TOATE durerile care i le provoaca, iubirea ei INCA MAI EXISTA...