Imi cer scuze...precum...a unei actrite grabite. (Part 1)

Vibra telefonul ca un disperat pe noptiera lui.
-Alo?
-Alo...
-...de ce ma suni atat de tarziu?
-Ce faci Luca?
-Draga mea, de ce ma suni atat de tarziu? Mi-e destul de greu sa vorbesc acum cu tine. De ce plangi? E totul in regula?
-Am simtit nevoia sa te caut. Am gresit?
-Scuze ca vorbesc in soapta, dar iubita mea e in camera alaturata. Nu ar fi prea fericita sa stie ca vorbesc cu tine.
-Promite-mi ca nu ma vei uita niciodata. Pentru ca daca as fi stiut ca ma vei uita nu ti-as fi zis niciodata sa nu ma mai cauti.
-Cred ca nu am trecut niciodata peste, Paula.
-Nu. Doar ne-am obisnuit cu situatia.
-Ma bucur ca-ti aud vocea. Plangi Paula?
-Putin. Luca...
-Da.
-Ce faci acum?
-Pai, dupa cum spuneam, e iubita mea la mine... Uneori mi-as dori sa fi tu in locul ei.
-Uneori si eu mi-as dori asta. Si ramane la tine peste noapte?
-De ce intrebi, Paula?
-As vrea sa... sa vi sa ma ajuti sa schimb becul de la baie. Stii s-a ars si nu ma prea descurc eu cu astea.
-Doar atat?
-Si am mai pregatit si lasagnia din aceea de care-ti place tie. Desigur am cumparat-o gata preparata, a trebuit doar sa o incalzesc la cuptor, dar imi place sa cred ca eu am gatit-o.
Au ras.
-Si? Doar atat?
-Si...la dracul Luca. Si mi-e foarte dor de tine. Si vreau sa te vad. Vreau sa vi si sa fumezi cu mine toata noaptea.
-Paula, imi cer scuze dar trebuie sa inchid.
A inchis.

[Peste o jumatate de ora...]
Dintre hainele aruncate pe cuier se auzea obosita soneria telefonului meu.
-Stii Paula, ma gandeam ca un vin ar merge de minune langa lasagnia preparata de tine.
Au ras.
-Pai da, sunt de acord.
-De care preferi?
-Rosu. Demisec.
-Aha. Cumparat! Ah, si ma gandeam sa fim mai artistici in seara aceasta. Sa renuntam la tigarile noastre de increzuti si sa fumam discret ca toti americanii Marlboro.
-Doar daca e rosu si lung.
-Nici nu concepeam altfel.
-MInunat. Deci sa pregatesc masa, nu Luca?
-Inca n-ai pregatit-o? Dumnezeule Paula, sper ca nu aveai impresia ca as rata aceasta seara cu tine, nu?

De fapt, ba da. Credeam ca imi inchide si nu ma mai suna pentru tot restul serii. Credeam ca nu ma mai vrea.

-Cum sa cred asa ceva Luca? Bineinteles ca nu. Te astept.
-Grabeste-te pentru ca sunt la supermarketul de la capatul strazii tale.
-Te absolut ador, Luca.
-Nu stiu despre tine, dar mie-mi plac sentimentele acestea reciproce.

Am inchis. Radiam. Cumva eliminam prin toti porii fericirea dragostei mele eterne. We're just two lost souls swiming in a fish bowl, year after year.

Sunt un simplu indicator de ocolire.

... Iar eu, eu zaceam la fel cum zac in fiecare seara, putin indoit in partea e sus. Cei care m-au plasat aolo au fost rai cu mine, prea putine faruri ma baga in seama. Iar iarba din fata mea mai nimeni nu o tunde, in curand va ajunge sa-mi acopere in totatlitate identitatea. Iar ea, ea statea cu mana srijinita pe geam, tragand incet din tigara si ascultand aceasi melodie. Ii sclipeau ochii si-si umezea continuu buzele. Cine n-ar fi stiut ar fi putut spune ca e emotionata, dar nu era. El mergea normal spre masina, fara sa-l deranjeze felinarul care se stingea si se aprindea la fiecare 2 secunde. Fie 3. Cand l-a vazut i-a zambit, dar nu cu orice fel de zambet, ci cu zambetul acela de "stim mai mult decat stiu ceilalti". Adevarul e ca mereu ei stiau mai mult decat ceilalti. Mi s-a mai vorbit despre ei. Mi-au mai vorbit si bancile din parc, si mesele din cafenea, mi-au mai vorbit si alte indicatoare; dar aceasta era prima oara cand eram chiar eu, nesemnificativul semn de ocolire, martorul lor. El a deschis portiera si s-a urcat in graba, probabil pentru ca-i era frig. Nu c-ar fi fost frig in seara aceasta, dar era tarziu, iar el era foarte obosit. S-au privit in ochi si si-au atins fugitiv buzele. Si apoi a inceput...ceea ce toti ar fi dori sa vada...

-Ce faci?
- Mi-e frig si sunt obosit. Tu ce faci?
-Bine. La fel de bine ca de fiecare data cand te vad.
-Huh`. Si ce-ai facut week-endu asta?
-Nimic special. Am baut suc.

Pentru o clipa am incepu sa ma gandesc ce gaseau atat de interesant toti in ei doi...

-Si ti-a fost dor de mine?
-Dor? Normal mai`, mereu mi-e dor de tine. Dar tie de mine?
-Bineinteles. M-am gandit non-stop la tine.
-Cand?Cand erai langa el?
-Acum de ce esti rau? De parca tu n-ai fi fost langa ea.
-Si ce conteaza? Mie nu-mi pasa de ea. Pot renunta in orice secunda.
-Te-ai gandit ca poate nici mie nu-mi pasa?
-Mda... de mii de ori m-ai inlocuit cu el. Si macar ti-e mai bine?
-Da. Mi-e bine. Am sufletul impacat.
-Dar fericita? Fericita esti?
-Huh`...n-am mai fost fericita de asa multa vreme...

De ce? De ce o fata ca ea care le are pe toate n-a mai fost fericita? Nu pot sa inteleg asta. Si nimeni nu mi-a explicat-o niciodata. Le are pe toate! Tot ce-ar putea vrea in viata asta are!!! De ce nu e fericita?

-De ce nu esti fericita?

AHA!

-Pentru ca uneori simt cum ma imbat cu regrete.

Si se tot tineau de mana. Si uneori isi atingeau buzele. Se vedea cum doar privindu-se in ochi isi pot spune atat de multe.

-De ce ai inceput sa ma urasti asa de mult?
-Eu sa te urasc? Fata draga, cred ca nu stii ce vorbesti. Crezi ca daca te-as uri as fi acum aici? Sau daca te-as fi urat crezi ca as mai fi vorbit veodata cu tine? Te-as mai fi consolat in toate problemele tale conjugale?
-Nu stiu ce-ai fi facut... Eu te-am urat de multe ori si totusi sunt aici.
-Eh` asta si eu, si eu te-am urat de multe ori. Dar toata ura aceea nu se poate masura. E nesemnificativa pe langa...
-Pe langa ce?
-Nimic.
-Bine.

Bine? Bine? Bineinteles ca urma sa zica "pe langa toata dragostea", dar de ce nu a insistat sa afle? De ce nu o interesa sa auda asa ceva? De ce? Toate fetele isi doresc sa auda asa ceva nu?

-Stii...uneori mi-e frica.
-De ce ti-e frica draga mea?
-Mi-e frica sa nu m trezesc intr-o dimineata si sa-mi dau seama ca nu mai esti.
-Huh`. De parca ti-ar pasa. Uite-te la tine. Tu ai viata ta, iar eu sunt doar un numar din memoria telefonului tau.
-Cum poti sa spui asa ceva? Cum poti macar sa crezi asa ceva? Cand orice ar fi, orice s-ar intampla, indiferent de zi sau ora sau anotimp, tot la tine ma intorc. Orice ar fi. Si nici nu mai conteaza tot raul care ni l-am facut unul altuia... Orice as face, oriunde as merge, cu oricine as sta, tot la tine ma intorc. Chiar si daca nu as mai vorbi cu tine, dar macar sa stiu ca undeva in lume esti tu. Macar sa stiu ca exista o minima sansa sa te vad pe strada, sau sa aud pe cineva vorbind despre tine. Orice m-ar multumi, doar sa stiu ca inca ESTI!
- Esti draguta iubirea mea.
-Sunt sincera...
-De ce dracu trebuie sa fie atat de greu?
-Pentru ca nimeni nu intelege.
-Mda...
-Stii ca si mie mi-e greu.
-Stiu. Tu alegi ce vrei. Eu te accept oricum...
-Poate ca amorul nostru nemuritor s-a dus demult dracului...
-In ceea ce ma priveste pe mine nu s-a dus...

Poftim? Ce fac oamenii astia doi? Pfuai, urasc oamenii. Niste fiinte atat de ignorante care nu stiu saprofite de ceea ce le-a fost dat.Astia doi pot avea totul impreuna. Toata fericirea asta pentru care se presupune ca au renuntat unul la celalalt.

-Trebuie sa plec.
-Si eu.
-O sa te mai vad?
-Nu stiu...
-As vrea sa te mai pot vedea...


Dar ea a tacut. El a privit-o. A sarutat-o. Apoi s-a dat jos din masina si a inchis portiera. Erau amandoi cu lacrimi in ochi. Oamenii astia pot avea tot. Ei sunt tot. Sunt absolutul in ceea ce-i priveste. Au tot ceea ce ceilalti spera. Iar eu... eu sunt un simplu indicator de ocolire...
Oare se vor mai vedea?