Niste cd-uri si o pereche de pantaloni negrii.

Nu ploua. Nu era vreme urata. Nu fulgera nimic. Nimic nu perturba nimic. Si dupao ora in care am vorbit doar despre el, am ajuns sa vorbim despre noi. A fost scurt. De fapt, ce in viata asta nu-i scurt decat viata in sine? Pentru ca nu, viata nu e scurta. Viata e PLINA! E plina de cafea si tigari si piese de teatru si de fixativ de par si viata e plina de cercei si de posete. Viata e plina de momente de tot soiul, care mai de care mai...scurte. Momentul nostru a fost scurt. Dar intes. Stim ca ne e mai bine fara, dar cum poti sa traiesti fara cand toata viata ai asteptat sa traiesti cu? Nu mai e vorba nici macar de brelocul de la cheile mele, sau de medalionul de la gat. Sau de toate celelalte lucruri care...care ne uneau in intregul lor. E vroba de "idealuri diferite". Si de felul in care amandoi vom ajunge mari si faimosi. De felul nostru de a avea lumea la picioare. Nu stiu despre el, dar mie mi-e atat de greu sa las totul. Si sa uit... cel mai greu mi-e sa uit. Invatati ceva copilasi: timpul nu rezolva nimic, timpul nu schimba nimic, oamenii rezolva, oamenii schimba. Timpul doar trece... nimic mai mult, doar trece. Iar noi, in timpul nostru trecator ne-am...ratacit unul de celalalt. Si as vrea sa putem sa construim, sa creem. Dar noi avem alte feluri de a construi si de a crea. Nu am rezolvat nimic. Am trait, dar macar n-am trait in zadar ca altii. Am trait pentru tine iubitule, zi si noapte si zi si noapte. Si acum ma bucur ca traiesc din nou pentru mine. Dar imi placeai tu. Oare nu putem sa facem cumva ca eu sa traiesc pentru mine si tu pentru tine, dar noi, traind fiecare pentru sine, sa traim impreuna? Nu putem? Mi-e frica de raspuns... pentru ca eu a zice da, dar el ar zice nu. Si am ajunge nicaieri. Iar din "nicaieri" nu te mai poti intoarce "oriunde". Zi-mi acum daca ai zice si tu da. Iar eu voi trai pentru mine langa tine. Pentru ca-mi placi. Esti un simpatic. Chiar daca nu-ti placa sa bei vin sau sa vii la teatru cu mine. Chiar daca nu-ti place sa auzi ce scriu, sau sa am ajuti sa scriu. Tot esti simpatic.
Aici unde sunt, cu cine sunt, da, sunt chiar fericita. Imi simt sufletul plin de miracolele acelea pe care le ignorasem. Eu sunt o persoana fericita. Eu zambesc mult, din tot sufletul meu. Nu mai vreau sa-mi curga rimelul. Stiam eu ca trebuie sa-mi cumpar unul waterproof, dar nu stiu cum nici macar unul care e waterproof nu imi place. Probabil ca e chiar placut uneori sa plangi si sa vezi rezultatele lacrimilor tale. E...implinitor, daca exista un astfel de cuvant in dictionar.
E 19:00.
Eu sunt fericita. Nu stiu despre tine, dar eu sunt. Si trebuie sa stii ca daca in viata asta nu acorzi fericirii o sansa, e pleaca. Pentru ca sunt atat de multi oameni care ar vrea sa fie fericiti si nu pot, iar tu, care poti, rengi fericirea ta. Nu-ti mai renega fericirea. Go out there and LIVE LIFE LARGE!!! Ahahaha :)).
Ne legau atatea... aveam atat de multe de impartit. Acum stau si ma intreb. Oare chiar e gata? Oare chiar tot ceea ce ne mai leaga acum sunt doar niste cd-uri si o pereche de pantaloni negrii?