miercuri, 21 octombrie 2009

one year ago... cu exactitate.


"We're just two lost souls swimming in a fish boal, year after year."

Iar acum ne situam undeva intre "nicaieri" si "la revedere". Acum ne privim in ochi si ne omoram reciproc cu un "nu-mi mai pasa". Si da, sunt zile in care te urasc. Si chiar acum, cand te urasc, tot trebuie sa-ti spun ca eu tot voi fi acolo la sfarsitul vre-unei zile banale cand tu ma vei vrea. Poate nu stii sa raspunzi mereu la telefon, sau sa vi in fata la teatru de fiecare data, dar stii cand trebuie sa-ti bei cafeaua cu mine. Pentru ca atunci cand trebuie sa-ti bei cafeaua cu mine, trebuie si eu sa mi-o beau cu tine. Asa ca haide sa nu ne mai ratacim printre "nu ne vom mai vedea niciodata". Niciodata inseamna multa vreme...

joi, 1 octombrie 2009

Doar pentru domnisoarele cu stil si rafinament. - O alta abordare -

Haide acum sa vorbim doar prin priviri si gesturi, nu am vrea ca ceilalti sa isi dea seama ca noi nu vrem ca aceasta sa fie ultima noastra intalnire. Haide sa le lasam impresia ca doar am purtat conversatii dragute si probabil singurele locuri unde ne vom mai vedea vor fi pe strada pietonala a acestui oras, sau in cafeneaua aceea cu peretii bej. M-ai facut sa te privesc si sa-mi spun ca te vreau. Dar nu in modul acela vulgar si desfranat, ci in modul acela elegant si discret. Te vreau sub forma aceea de curtezan cu zambet frumos, care stie cat de tare trebuie sa se afiseze. Imi place stilul tau draga domnule... pe care il cunosc de... foarte putin timp? Imi place cum incerci sa ma incluzi in conversatiile tale, si cum imi atragi atentia cu banalul text "Ca sa nu te simti neglijata". Adevarul e ca nu m-ai lasat la o parte deloc. Ai reusit sa-mi arati ca iti place persoana mea. Ba chiar mai mult de atat, m-ai facut sa-mi placa si mie persoana ta... cu tot cu privirea aceea in care se reflecta flacara lumanarii, cu tot cu buzele pe care iti place sa ti le umezesti la un interval de cateva secunde, cu tot... Totul m-a intoxicat cu dorinta. Stiu ce riscuri implica asta, dar nu mi-e frica. Ne simtim bine cat mai avem ocazia, ocazia odata pierduta nu se poate recupera. Iar s-o regretam ar fi pacat, ar fi un mare pacat sa ne irosim timpul cu astfel de regrete.
Nu ma fa sa innebunesc dorindu-mi sa te cunosc mai bine. Stiu ca nu curand, dar cumva, undeva trebuie sa te mai vad. Stiu ca nu maine, dar raspoimaine trebuie! Trebuie sa ma apropriu mult mai tare de tine. Si tu ai nevoie de acel implus care sa ne tina treji toata noaptea? Sau tu acum cand te uiti direct in ochii mei nu iti imaginezi cat de moi imi sunt buzele? Am fost directa, stiu. Dar ce rost ar fi avut sa o iau pe stradute laterale cand tie iti plac bulevardele aglomerate. Iti plac privirile invidioase atintite spre tine si mai ales stii ce iti place? Privirea mea atintita spre tine. Mi-ai zambit. Ai citit gandul acesta sau de ce mi-ai zambit? Imi raspund eu: din instinct. Imagineaza-ti ca suntem la 1000 de kilometri, departe de toate obligatiile morale care le avea fata de ceilalti oameni care acum ne vad. Iti place ce s-ar putea intampla acolo departe nu?
Am sa te duc. Spune-mi unde si acolo vei ajunge. Pentru capriciu acesta sunt in stare sa fac orice. Si momentan e doar un capriciu, dar daca ar fi ceva mai serios. Ca norocu' ca nu va ajunge niciodata ceva serios, pe tine nu te pot lua in serios. Regret sa te dezamagesc, daca cumva o fac, dar esti doar un joc. Si iubesc acest joc pentru ca si el ma iubeste pe mine.