My inmortal.

Ninsoarea noastră de februarie

Mă urmăreşti şi acum? Mă vezi şi acum plimbându-mă pe străzi aşa cum m-ai văzut cândva dansând la semafor? Vezi acum fulgii de nea lipindu-se de paltonul meu? Sau vezi cum mi se încâlceşte părul din cauza vântului?
Oare mă vezi acum aşa cum m-ai văzut atunci plângând în parc? Tremurând... de frig, sau frică. Vezi şi acum ochii mei verzi şi umeziţi? Vezi şi acum particulele de praf care se caţără pe pantofii mei? Vezi geanta mea ce stă să-mi cadă de pe umăr? Mă vezi şi acum cum m-ai văzut în vara aceea grăbindu-mă pe trecerea de pietoni? Vezi şi maşinile pintre care mă rătăcesc?
Auzi tu oare melodia care-mi cântă în creier? Sau îi citeşti măcar versurile pe pagini web uitate?
Priveşti şi tu frumuseţea clădirilor care sunt încet ascunse în spatele zăpezilor? Vezi oameni care se uită la fulgii de zăpadă pe după geamuri? Vezi bătrânelul acela de la etaj şi ramele mari ale ochelarilor săi?
Vezi cerceii mei roşii şi inelul mare de pe mâna stângă?
Dacă mi-ai spune că nu m-ai iubit niciodată m-ai minţi.
Vezi singurătatea plimbării mele? Vezi tramvaiul ingheţat care trece acum pe lângă mine? ... Sau eşti prea ocupat la colţ de stradă jucându-te cu bricheta? Vezi gândul meu sufocant? Cel care-mi spune că tu nu eşti pentru mine? Sau durerea de cap o vezi? Vezi secretele din ochii mei? Secrete care s-au cufundat în perna mea si îmi bântuie somnul? Vezi mâinile mele reci? ...
Mâini reci... mâini reci... Mâinile mele reci de februarie. Răcite de februarie. De ninsoarea de februarie. Ninsoarea noastră de februarie.
Acum sunt reci. Dar până mâine se încălzesc. Până mâine îmi treci.

Fugit irreparabile tempus.