Self-improvement.

Tocmai mi-am gasit raspunsul. Orasul vostru, e liceul vostru. In care toti stiti totul. In care aveti setea obsedanta de a fi populari si perfecti. In care va puneti etichete si va plimbati pe coridoare cu ele. Singura problema e ca ati depasit demult varsta liceului. Acum nu mai aveti sali de clasa, aveti cafenele in care va observati si va barfiti unii pe ceilalti. Nu mai aveti coridoare, aveti bulevarde intregi pe care va plimbati cu masinile voastre si incercati sa va faceti remarcati, nimeni nu va mai spune pe nume ci toata lumea va stie numarul masinii. Nu mai purtati certuri si batai in curtea scolii, acum v-ati mutat in cluburi si va duelati pe ringul de dans.
Pretindeti a fi ceva ce nu sunteti si traiti doar pentru parerile celor din jur. Mintiti, va cautati vendete si scandaluri doar pentru ca asta e tot ceea ce v-a ramas, liceul. Liceul e un mediu restrans, limitat, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea si toate barfele circula extraordinar de rapid. Din pacate jumatate din aceste barfe sunt niste inventii patetice, niste baliverne, pe care le-ati inventat singuri in capul vostru in timpul orei de matematica, atunci cand nu intelegeati ecuatiile de gradul doi.
Doar ca sa stiti, unii oameni pe care voi ii judecati, au decis sa paraseasca sala voastra de clasa. Dupa ce liceul se termina, incepe viata. Iar in viata reala nimanui nu-i pasa ce ai fost in liceu.
Iar voi, cei care ati ramas acolo, e pentru ca v-a fost frica sa va reinventati, sa schimbati ceva, sa va ridicati de la un anumit nivel si sa mergeti mai departe. Ati ramas in zona voastra de comfort, fara sa va dati seama ca tocmai zona aceea de comfort e lucrul care va va distruge. Mult succes la absolvire! Aaa, de fapt, probabil sunteti prea redusi mintal pentru a absolvi vreodata!