Fără scrupule.

"It's about finding love in a city that doesn't put too much value on it."

Toată lumea spune că vrea să gasească iubirea. Toţi credem în mitul androginului, în persoana aceea "mai supremă decât toate", care vine şi ne dă lumea peste cap. Dar prea puţini sunt cei care într-adevăr îşi concentrează toate acţiunile spre a o găsi sau câştiga. Oamenii nu mai luptă pentru iubire, oricât de mult şi-ar dori-o. Oamenii luptă pentru bani şi putere. Şi se gândesc că va apărea cumva iubirea la un moment dat. Se va lipi de ei şi le va intra pe sub piele, exact ca o căpuşă. Va începe să le sugă sângele şi inima şi cam orice altceva mai au pe interior. Aşa ceva nu se întâmplă şi chiar dacă cumva, prin ceva extensie a imaginaţiei s-ar întâmpla, uitaţi-vă la noi, nu lăsăm nimic să vină atât de aproape încât să riscam să fim răniţi. Nu mai avem încredere în nimeni, nici măcar în propria persoană. Suntem în stare să călcăm orice în picioare, să trecem peste cadavrul oricui. Am devenit egoişti şi răi. Macabrii de-a dreptul. Am ajuns în punctul în care sinceritatea e prostească, corectitudinea şi integritatea sunt nişte cuvinte frumoase şi loialitatea e doar un concept, practicat de nimeni.
Dar încă vrem iubirea adevărată. Iubirea aceea, un motiv pentru a trăi, o scuză pentru a muri. Iubirea aceea care le întrece pe toate. Vrem să avem lângă noi persoana ideală, cu suflet mare şi adevăr în privire. Dar noi, noi avem sufletul mare? Adevărul în privire? Uitaţi-vă în oglindă, priviţi-vă cu atenţie şi spuneti-vă că oricine ar putea avea încredere în voi, că voi veţi iubi cu adevărat şi nu veţi înşela şi nu veţi ieşi din cuvântul persoanei iubite. Uitaţi-vă la voi şi spuneţi-vă, promiteţi-vă că orice ar fi nu veţi încercă să vă hrăniţi niciodată ego-ul prin gesturi meschine şi viclene. Nu veţi omite niciodată existenţa persoanei iubite. O veţi avea mereu în gând, orice ar fi, oriunde, oricând. Puteţi? Aţi încercat măcar, sau ştiaţi deja răspunsul.
Folosim cu atât de multă uşurinţă cuvântul "necondiţionat". Îl afirmăm şi ne batem cu pumnii în piept când îl spunem. Dar totul e condiţionat. Şi existenţa noastră e condiţionată. A fost din prima clipă, poate trebuia doar un cauciuc mai gros sau o pastilă mai puternică. Acum sunteţi condiţionaţi de acea cărămidă care stă să va cadă în cap când ieşiţi din casă. N-aţi renovat faţada, pentru că mai aveţi timp. Sau revizia la maşină...mai aveţi lichid de frână? Sau la prima intersecţie o sa zburaţi prin parbriz, nu de alta, dar ştim cu toţii că centurile astea-s o porcărie care doar ne incomodează la condus.
Nu ne respectă nici măcar pe noi, dar pretindem că orice ar fi le vom fi loiali altora. NECONDIŢIONAT!

...totul e condiţionat...

Toşi suntem la fel, cu zero scrupule şi sută la sută egoism. Deasta ne şi judecăm atâta între noi. Nu mă întelegeţi greşit, nimeni nu ne opreşte. Trăim într-o democraţie (care e condusă de un dictator, dar nu asta contează). Haideţi să ne judecam, să ne înjurăm, să ne urâm unii pe alţii ca şi cum ne-am avea nevoie de nimeni altcineva lângă noi. Judecăm oamenii din trecutul, prezentul şi viitorul nostru ca şi cum ei n-ar fi au nici o legătura cu ceea ce suntem. Ziceţi ce vreţi, despre oricine, dar nu uitaţi că la sfârşitul zilei suntem toţi la fel. Şi fie că eşti singur în patul acela mare, sau cu încă trei femei bune lângă tine, tot pentru tine închizi ochii şi pui capul pe pernă. Eşti tu pentru tine, nimeni nu va face nimic, pentru că nici tu nu ai face-o.
Şi dacă eu sunt lipsită de scrupule, la fel eşti şi tu.