Prostituţie (FRAGMENT).

Nu-mi plac agasanţii. Ştiţi ce tipi îmi plac mie? Tipii care emană fler, carismă şi sex-appeal de la 50 de metrii distanţă. Mamă, îi iubesc. Într-o zi o prietenă mi-a spus „Don’t be with the man you want, be with the man you want to follow”. Acum sunt la punctul acela cu „Ok, let’s not find somebody i want to follow, i still got a lot of fun to do”. Dar dacă va apărea aşa din senin, cum apar de obicei bărbaţii ăştia şi nu voi mai putea face nimic să controlez situaţia? Nu, imposibil, bărbaţii ca el nu apar din senin, numai dacă stai şi cauţi bine bine de tot, dacă stai şi îţi dedici câţiva ani buni din viaţă pentru a-l găsi, altfel, nici o şansă să apară, mai ales în viaţa cuiva care nu are nevoie de unul ca el. Categoric, aşa mă consolez eu. De fapt aşa încerc eu sa mă conving că nu va trebui să mă lupt cu inima mea prea curând. Nu îmi face deosebită plăcere să să mă cert cu mine; de ce m-aş certa cu mine ccând sunt atât de mulţi alţi oameni cu care pot face asta, mă refer, oameni pe care nici măcar nu îi plac. În timp ce eu mă gândeam cum să mă închid mai bine în cochilia mea din cauza unei relaţii mi-a sunat telefonul. Mda, erau prietenele mele cărora le promisesem că vom ieşi în ceva club random în această seară. Nu mai aveam nici un chef, uneori mi-ar plăcea să pot sta în apartamentul meu să fumez şi să ascult Amy Winehouse… Întinsă pe pat, cu picioarele pe perete, o scrimieră în dreapta şi să nu am şosete. Sau ar mai fi foarte interesant să am o cămaşă masculină şi şosete flauşate. Hmm, asta sună chiar bine. O voi încerca într-o seară; dar desigur nu în această seara când trebuie să merg cu fetele.
Şi aşa doamnelor şi domnilor am ajuns plictisită în faţa unui bar, învârtind o ţigară între degete. Sunt unele seri când toţi oamenii dintr-un clubb mi se par patetici şi sunt alte seri când nu aş mai pleca acasă. Aceasta e una din serile cu oameni patetici. Inclusiv tipul care se uită acum lung la mine şi zâmbeşte...degeaba.

- Scuza-mă, pot să-ţi ofer ceva de băut? Mă întreba „cavalerul” cu cămaşa Tommy Hilfiger.
- Da poţi, dar din păcate nu beau nimic.
- Serios, ce vrei să bei?
- Nimic. I-am răspuns eu destul de arogant ce-i drept.
- Nu au „nimic” aici.
- Atunci voi aştepta până se aprovizionează cu „nimic” şi îmi voi cumpăra, ok?
- Aham, dar Vodka Orange îţi place?
- Da, îmi place. Bun, pentru că-ţi voi cumpăra una deaia şi îi voi ruga să scrie „nimic” pe ea.

Surprinzător, dar chiar asta a făcut. A comanat o Vodka Orange şi l-a rugat pe barman să scrie „Nimic” pe ea, mă rog, barmanul a luat un bileţel şi l-a băgat în pahar. Ingeniozitate, nu am mai văzut demult aşa ceva. Iar apoi au început banalele întrebări de club : de unde eşti? Câţi ani ai? Eşti studentă? Ai prieten? Etc. Urăsc întrebările de genul acesta, dar am acceptat să raspund la ele şi să le şi adresez la rândul meu, pentru că tipul fusese destul de original cu „nimicul” lui. Aşa am aflat că îl chema Marius, avea 23 de ani, era din Timişoara, mama lui e arhitect, îi place muzica house… iar după câteva minute a apărut o domnişoară care l-a tras spre ea şi l-a sărutat.

- Ce faci, mă înşeli? A întrebat domnişoara respectivă.
- Poftim? Mi-am pus masca de şocată şi am dat drumul spectacolului.

Domnişoră X s-a speriat puţin de reacţia mea şi a început să-l priveasscă pe Marius.

- Cum te-ar putea înşela pe tine când noi suntem împreună de atâta timp?
- POFTIM? A urlat domnişoara X în tot clubul.
- Da, uuummm, nu prea ştiu cu ce te-a minţit pe tine. Adevărul e că eu am ajuns din greşeală aici. Ştiam că el iese în oraş cu băieţii, în nici un caz cu amanta.

Marius, dragul de el privea nedumerit în stânga şi în dreapta şi încerca să se scuze în faţa iubitei lui. Mă privea cu dispreţ şi nu putea să îşi explice de ce aş face una ca asta.


- Nu, nu se poate. Spunea domnişoara.
- Dar nu e adevărat iubito, abia am cunoscut-o, ţi-o jur. Te rog crede-mă. Se scuza Marius.
- Da? Şi atunci de unde ştiu că ai 23 de ani şi mama ta e arhitect?
- Vai Marius, m-ai minţit! Domnişoara X se enerva din ce în ce mai tare şi mă lua din ce în ce mai serios.
Ei nu îi venea că creadă ce îi spun, iar mie nu îmi venea să cred că ea mă crede.

- Îmi cer scuze, dacă aş fi ştiut nu m-aş fi băgat nicioddată între voi, îmi cer scuze că v-am distrus relaţia.
- Nu, eu îmi cer scuze că v-am distrus relaţia. Poftim asta, e din băutura care tocmai mmi-a cumpărat-o iubitul tău. Cred că atât valorează el. I-am spus eu domnişoarei după care i-am întins bileţelul pe care era scris „nimic”.

În următoarele secunde m-am întors şi am plecat. Nu ştiu exact ce au vorbit în continuaare, dar cu siguranţă au fost amândoi şocaţi. Da, a fost ingenios tipul, dar din păcate era şi un mincinos şi un infidel şi un superficial, iar în cele din urmă s-ar fi dovedit a fi doar un alt dobitoc. Mda, este el ingenios, dar eu am fost mai bună. Poate că de asta am nevoie… de un tip care să fie mai bun decât mine. Hmm…