duminică, 30 mai 2010

Imi cer scuze...precum...a unei actrite grabite. (Part 1)

Vibra telefonul ca un disperat pe noptiera lui.
-Alo?
-Alo...
-...de ce ma suni atat de tarziu?
-Ce faci Luca?
-Draga mea, de ce ma suni atat de tarziu? Mi-e destul de greu sa vorbesc acum cu tine. De ce plangi? E totul in regula?
-Am simtit nevoia sa te caut. Am gresit?
-Scuze ca vorbesc in soapta, dar iubita mea e in camera alaturata. Nu ar fi prea fericita sa stie ca vorbesc cu tine.
-Promite-mi ca nu ma vei uita niciodata. Pentru ca daca as fi stiut ca ma vei uita nu ti-as fi zis niciodata sa nu ma mai cauti.
-Cred ca nu am trecut niciodata peste, Paula.
-Nu. Doar ne-am obisnuit cu situatia.
-Ma bucur ca-ti aud vocea. Plangi Paula?
-Putin. Luca...
-Da.
-Ce faci acum?
-Pai, dupa cum spuneam, e iubita mea la mine... Uneori mi-as dori sa fi tu in locul ei.
-Uneori si eu mi-as dori asta. Si ramane la tine peste noapte?
-De ce intrebi, Paula?
-As vrea sa... sa vi sa ma ajuti sa schimb becul de la baie. Stii s-a ars si nu ma prea descurc eu cu astea.
-Doar atat?
-Si am mai pregatit si lasagnia din aceea de care-ti place tie. Desigur am cumparat-o gata preparata, a trebuit doar sa o incalzesc la cuptor, dar imi place sa cred ca eu am gatit-o.
Au ras.
-Si? Doar atat?
-Si...la dracul Luca. Si mi-e foarte dor de tine. Si vreau sa te vad. Vreau sa vi si sa fumezi cu mine toata noaptea.
-Paula, imi cer scuze dar trebuie sa inchid.
A inchis.

[Peste o jumatate de ora...]
Dintre hainele aruncate pe cuier se auzea obosita soneria telefonului meu.
-Stii Paula, ma gandeam ca un vin ar merge de minune langa lasagnia preparata de tine.
Au ras.
-Pai da, sunt de acord.
-De care preferi?
-Rosu. Demisec.
-Aha. Cumparat! Ah, si ma gandeam sa fim mai artistici in seara aceasta. Sa renuntam la tigarile noastre de increzuti si sa fumam discret ca toti americanii Marlboro.
-Doar daca e rosu si lung.
-Nici nu concepeam altfel.
-MInunat. Deci sa pregatesc masa, nu Luca?
-Inca n-ai pregatit-o? Dumnezeule Paula, sper ca nu aveai impresia ca as rata aceasta seara cu tine, nu?

De fapt, ba da. Credeam ca imi inchide si nu ma mai suna pentru tot restul serii. Credeam ca nu ma mai vrea.

-Cum sa cred asa ceva Luca? Bineinteles ca nu. Te astept.
-Grabeste-te pentru ca sunt la supermarketul de la capatul strazii tale.
-Te absolut ador, Luca.
-Nu stiu despre tine, dar mie-mi plac sentimentele acestea reciproce.

Am inchis. Radiam. Cumva eliminam prin toti porii fericirea dragostei mele eterne. We're just two lost souls swiming in a fish bowl, year after year.

2 comentarii:

Cris spunea...

awww :X:X:X:X
buna ideea asta cu schimbatul becului :)))) :*:*:*

Ramo spunea...

My girl's in the next room,sometimes I wish she was you.I guess we never really moved on :X